POVESTEA UNEI…NUCI SI A CUMATRULUI BAZILIO

     Cum e frumos a se începe o poveste zic şi eu,  respectînd tradiţia ”A fost odată ca niciodată o NUCĂ. Şi era mîndră şi făloasă NUCA, cum venea toamna schimbătoare cum cădea în pămînt urmînd ca primăvara viitoare să încolţească din nou şi aşa la fiecare patru ani tot în buricul tîrgului şi tot la locul potrivit îşi ducea traiul şi mînca malaiul. Şi se tot mirau celelalte vieţuitoare a JUNGLEI, cum reuşeşte făloasa NUCĂ  să crească sşi să înflorească ba cu Vulpea cea roşioară prin cetatea Romei, ba cu Stejarul cel batrîn prin tîrgul Boloniei. Iar NUCA nu era proastă cum ar fi crezut mulţi. Avea draga de ea un mare secret, un cumătru cuminte, harnic şi foarte onest, lăudat de toţi şi mai cu seamă de ÎMPĂRATUL VERDE, Iubitul călătoriu Motanul Bazilio. Motanului Bazilio tare îi mai plăcea să călătorească: azi era la Chişinau în palatele împărăteşti, mîine  în cetatea vechilor eleni, pentru a-şi rumeni obrăjorii. Şi unde mergea tot folos pentru ÎMPĂRATUL VERDE aducea, era vrednic şi devotat scumpul de el. Iar împaratul il lăuda prin tîrg şi îl tot dădea exemplu celorlalţi locuitori ai împaraţiei, că uitaţi-vă proştilor cum munceşte Bazilică al nostru ca o albinuţă. Ei dar Bazilio, nu e el Bazilio dacă nu ar fi avut şi el un mare secret, lucrase el înca pe cîind era PISIC la ÎMPĂRATUL NEGRU,  om vrednic şi plin de bani care ştia secretul de a face aur din smîntînă neagră. Ei dragii mei dupa cum vedeţi nu e simplă viaţa făloasei noastre NUCI, tot cu secrete îi este plină camara. Ei dară să-mi fie iertată vorbăraia pe mine azi nu mă interesează împarţii, noi convenisem că e vorba despre povestea unei NUCI. Invăţata noastră NUCĂ - că aşa era, făcuse muuulte şcoli şi vajnice, pline de importanţă, azi aici, mîine pe cuptorul ÎMPĂRATULUI NEGRU, poimîne în podul cu şoareci a ÎMPĂRATULUI VERDE, tot carte a fost de capul ei. Astfel, după o slujbă vrednică în şorecăria Stăpînului, văzînd-o tare de cap şi iubitoare de dreptate, ÎMPĂRATUL VERDE a numit-o mai mare pe plebea din afara împărăţiei, ca să ştie Măria sa ce se face peste mări şi ţări. NUCA noastră a ajuns mare dregătoriu cu multe griji şi treburi ce nu-i dădeau voie nici să doarmă liniştit nici să mănînce cumpătat, tot în slujba poporului şi a Măriei Sale era. Trebuie să vă spun că NUCĂ al nostru era un dregător vrednic, om frumos cu boghi înalt cu mustăţi pe sub sprîncene, vorba cîntecului frumuşel şi ochioşel, cu sprîncene ca la Ene, pufuşor pe botişor! Îşi ducea cu destoinicie povara dregătoriei şi nu ieşia din cuvîntul MOTANULUI BAZILIO, cum ceva se întimpla sau călca strîmb NUCA noastră cum apărea cumătrul motan şi totul mergea ca uns. Împăratul verde mulţumit că ştie, aşa credea el, cel puţin, ce face poporul binecredicios din afara împărăţiei, Motanul călător împăcat că măria sa este mulţumită şi liniştită, iar cămara eroului nostru se umplea pe zi ce trecea…şi nu numai cu secrete.

     Într-o dimineaţă s-a trezit ÎMPĂRATUL VERDE şi ce so gîndit el “măi cred că poporul trebuie să mă iubească şi mai tare, cum aş face eu asta? “ S-a sfătuit el cu binecredincioasa slugă, Motanul Bazilio şi au hotărît să trimită poporului binesupus din afara împărăţiei o MAAAAARE oală cu smîntînă dulce şi proaspătă. Numai că bieţii oameni nu prea aveau cu ce mînca smîntîna ceia, că pe stomacul gol cam ţi se faăcea greaţă de smîntînă dulce. Şi aici a venit în ajutor NUCA noastră care o găsit el locul potrivit pentru oala cu smîntînă…binecunoscuta sa cămară, ca să nu se supere nici cumătru Bazilio şi să dea bine şi în ochii ÎMPĂRATULUI VERDE.

     Şi uite aşa, iubite cetitorule cum dorinţa înalţatoare a marelui împărat a sfîrşit în cămara binecredicioasei slugi, iar cel din urmă şi cel prostit tot binecredinciosul popor a fost,poporul cel prost, sărac şi cu burta goală. Numai că cine să audă vocea lor, fiecare din cei întii demnitari erau ocupaţi, ÎMPĂRATUL VERDE cu treburi ale inimii, Motanul Bazilio cauta noi picioare pentru a avea unde se gudura la anul viitor, iar binecredincioasa NUCĂ cu umplerea cămării proprii pentru zile negre, doar cumatru Bazilio nu se ştie cît se va mai afla la picioarele stăpînului său, mîine poimîine se schimbă picioarele şi nu se ştie dacă se va mai putea gudura pe lînga ele.

     Iar eu, dragă cetitorule, vorba veche ce e mult nu şade bine, rămîne la discreţia domniilor voastre să faceţi legăturile şi analogiile, dar trebuie sa mentionez că orice asemanare cu persoane reale sau publice se încurajează. Sperăm ca cei ce-i bîzîe musca pe lînga căciulă să se simtă, cel puţin un roşu pal în obraz ar fi de bon ton.

    Scrisoare deschisă către

 Președintele R. Moldova- N. Timofte

 Prim – Ministrul R.M.-  V. Filat

 Președintele Parlamentului R.M. - M. Lupu

 Începînd cu data de 20 mai 2012, nordul Italiei, reg. Emilia Romane a fost grav afectată de un lung şir de cutremure de pamînt. Pagubele materiale estimate de autorităţile italiene pentru zona afectată sunt imense, ajungînd la ordinul sutelor de milioane de euro: au fost distruse locuinţe, clădiri, fabrici şi uzine, mii de oameni ramînînd fără adăpost şi servici.

     Din păcate într-o situaţe dificilă s-au pomenit cîteva mii de moldoveni, emigraţi în această zonă a Italiei după 1990 pîna în prezent. Aceste cataclisme naturale, însa, au fost un veritabil test de credibilitate şi viabilitate pentru autorităţile statului moldovenesc, şi în mod special al premierului Vlad Filat, în calitate de conducător, calitate ce i-a fost încredinţată de fiecare din noi în momentul cînd l-am votat în 2009. Guvernul, şi în ultima instanţă prim-ministrul Republicii Moldova au reuşit în aceste cîteva luni să ne convingă…că nu le pasă! Şi ca să nu vi se creieze impresia că noi moldovenii din diasporă vrem “mîngîiatţi” pe cap o să vă spun doar că cetăţenii altor state au primit consiliere şi au beneficiat de prezenţa unui reprezentat al statului de origine, în primele ore a dimineţii de 20 mai 2012, moldovenii însă umblau buimatici “cerşind” atenţie şi informaţii de la reprezentantul statului român, care  văzînd ca autorităţile noastre sunt ocupate cu alte griji decit grijile cetăţenilor în slujba căruia au fost puşi, a făcut tot ce a fost omenesc posibil pentru aceşti oameni: a oferit locuri gratis în autocarul comandat pentru cetăţenii români, locuri pentru mame cu copii, precum şi mîncare pentru drum.

     Şi în final cînd autorităţile moldoveneşti “s-au trezit”, au hotărît că situaţia moldovenilor din zona afectată e un bun prilej de a mai aduna un capital electoral. Astfel a fost luată decizia de a acorda ajutor financiar cetăţenilor diasporei moldoveneşti în valoare de 220 mii lei. Numai că moldovenii pentru care s-au alocat aceşti bani nu au dorit să primească ajutorul dat. Conform unor calcule simple, fiecărui cetăţean îi revenia din ajutorul dat cîte 30 de lei, adică 2 euro. Trebuie să recunoaşteţi, dragi guvernanţi, că această hotărîre nu a fost adoptată din iniţiativa domniilor voastre, ci mai mult obligaţi de vîlva stîrnită de diaspora moldovenească şi revolta pentru lipsa de profesionalism a reprezentanţilor statului moldovenesc în gestionarea acestei situaţii de criză. 

     Noi cei din diasporă am urmărit cu atenţie campania denigratoare ce a pornit în mass-media din Republica Moldova cu privire la acest subiect. Înclinăm să credem că e o bine regizată campanie comandată de guvernare (în speţă PLDM), caîci în final va trebui să spunem lucrurilor pe nume. Anume specialiştii acestui partid, mai bine zis lipsa lor de profesionalism, tact si implicare au dus la generarea acestui mare conflict ce vi se pare vouă că s-a sfîrşit. Şi dacă doriţi deschidem paranteza şi vrem să vă informăm că aceşti oameni, MOLDOVENII EMIGRAŢI, nu au vrut de la Ţara mamă, adică Moldova, nimic pentru că înţtelegem perfect că suntem descendenţii unei ţări prea mici, prea sărace şi prea mulţi sunt în ţara asta cei care doresc bogăţii făcute pe spatele bietului popor şi efort mai nimic. Acuma mai nou aşa te poţi îmbogăţi doar devenind politician sau daca eşti baptist, naţionalizat prin trecere la ortodoxie cu nuanţă de verde înstejărit!!!, in interese polititce desigur. Aici îmi cer scuze de la politicienii oneşti care au mai ramas în politica moldovenească. Aceşti oameni au avut atunci în momentul cînd totul se năruia, cînd fierbea pamîntul, cînd erau magazinele distruse şi căzuse clădirile peste drumuri şi maşini, nu aveau posibilitatea de a se deplasa în oraşele  îndepartate de epicentrul cutremurului pentru a se aproviziona cu APĂ. Noi nu am avut nevoie de nimic altceva decît de 2-3 intervenţii din partea statului nostru prezent aici în străinătate prin organe abilitate pentru asta. Oamenii au avut nevoie, domnilor politicieni, de apă, medicamente de primă necesitate, soluţii pentru ţinţari, care pentru această zonă sunt o mare problemă, şi pentru familiile care ar fi dorit să îşi ducă copiii în ţară pentru perioada calamităţilor actelele necesare, care rămaseseră în casele afectate de cutremure. Noi nu am avut nevoie să ne aduceţi luna de pe cer, pentru ceia ce a fost necesar în acel moment nu trebuia implicat întreg legislativul, ci doar un pic de profesionalism şi compasiune omenească din partea celor ce sunt obligaţi să ne fie alături în asemenea situaţii. Am fost lăsaţi pe mîina unor consilieri ai domnului prim ministru obraznici şi nesimţiţi care şi-au permis stînd în fotoliile moi din cabinetele guvernului, să sune aici şi să ne dea indicaţii ce să spunem, cum să trăim şi cît de tare să deschidem gura, să ne spună avem sau nu avem dreptul să ne revoltăm. Ei bine, domnule prim ministru, cred că v-am dat suficient timp să ne demonstraţi că nu v-a păsat de problemele noastre. Am vrea să mai menţionăm un singur lucru, orice stat care se respectă îşi ajută şi susţine diasporele sale din străinătate. Nu departe vă îndem să priviţi, uitaţi-vă la români sau ruşi, albaneji şi  marocani cum au aceste state grijă de diasporele lor. S-a solicitat, dlui Nuca Nicolae, consulul general al consulatului de la Bolonia să se formeze o comisie parlamentară ce să se deplaseze aici, în zona afectată de calamaitate, comisie ce ar evalua necesităţile reale ale cetăţenilor. Consecinţele acestor dezastre naturale pentru comunitatea diasporei moldoveneşti sunt mult mai grave şi cu implicaţii de ordin nu atît material, pentru că oamenii au reînceput lucrul, îşi reconstruiesc casele dărîmate, reîncep să trăiască, merg înainte şi toate astea nu din banii alocaţi de Guvern, ci din munca fiecăruia din ei. Consecinţele sunt mult mai grave în plan spiritual. În urma unui din cele mai violente cutremure din această perioadă, cel din 29 mai 2012,  a fost distrusă îin totalitate biserica moldovenilor, un important loc de întilnire pentru moldovenii din or. Mirandola şi oraşele apropiate. Pentru că biserica nu reprezentă pentru moldoveniii din această zonă un spaţiu strict liturgic, ci şi un important centru cultural, unde aveau loc toate întînirile moldovenilor de peste an. Cu regret, toate apelurile făcute de către preotul Simion Moraru, preşedintele Asociaţiei moldovenilor ortodocşi, au rămas fără răspuns. Cunoaştem că părintele a avut chiar şi o întilnire cu prim ministru Republicii Moldova. În moment ce discutăm acuma despre acest eveniment e clar că rezultatul a avut aceiaşi soartă ca şi promisiunile altor funcţionari ai legislativului nostru. Interesant că în loc să încercaţi să vedeţi problema acestor oameni aşa cum o percep ei, s-a recurs la tot felul de şiretlicuri ca să se disturbe atenţia publicului de la problema dată. La Reuniunia Şefilor Misiunilor Diplomatice şi Consulare ai Republicii Moldova din 18-20 iulie 2012 dle Vlad Filat, dle Iurie Leanca, nu s-a spus nici o jumate de cuvint despre “competenta si profesionalismul” şi bădarania consulului general Nicolae Nucă în gestionarea situaţiei de criză a diasporei moldovenilor din zona afectată  de calamităţile naturale din vara asta, ci mai uşor a fost să daţi vina pe preotul din această zonă că adică ăsta îşi urmăreşte interesele personale!!! Am vrea să vă reamintim, dle Nucă  că nu aţi fost linşat de cetăţenii de interesele cărora ar trebui să vă pese, pentru că pentru asta statul vă plăteşte mii de euro anual salariu, pentru că preotul Simion Moraru v-a luat apărarea şi a liniştit spiritele.

Şi în final dorim să vă declarăm că noi cetăţenii Republiciii Moldova, emigrati în Italia, regiunea Emilia Romane în perioada 20 mai 2012 pîna în prezent nu am beneficiat de nici un fel de ajutor nici material, nici de alt gen din partea guvernului Republicii Moldova, excepţia a celor 21 de titluri de calătorie şi 15 procuri care au fost eliberate de către reprezentantul consulatului General de la Bolonia Vadim Zmeu. În rest nici “corturi, mese pliante cu scaune, lanterne, detergenţi, obiecte de igiena, medicamente, etc.” -asa cum descrie un comunicat oficial publicat pe 18.06.2012 pe saitul guvernului nu au fost oferite molodovenilor. Suntem curioşi să aflăm pentru ce au fost folosite Listele moldovenilor ce au nevoie de ajutor pentru perioada de criză solicitate de către consulul Nicolae Nuca de la preotul Simion Moraru.